Güei
d’Asturies me despido,
col
mio corazón desfechu,
qu’enxamás
caiga n’olvidu,
quemaron
fasta’l felechu.
A
la espera de xusticia,
pa
ver si-ys meten mano,
castigando
l’avaricia
del
qu’inora al propiu hermanu.
En
pasando yá'l Negrón,
baxando
a la faza Lluna,
¿por
qué habrá tanto castrón?,
cavilgué
de mala zuna.
Adiós
Asturies del alma,
¿cuándo
tornaré a la Tierra?,
nun
se pue aselar en calma,
si
la gandaya quier guerra.
Carretera,
carretera,
nun
llibraron el peaxe,
esto
ye una escandalera,
mira
que dan mala imaxe.
Carretera
de la Pola,
¿cuándo
llegara ese día?,
que
cumplan lu que foi trola,
nun
prindando n’autovía.
Adiós
Asturies qu’ambura,
ruego
por volvete a ver,
alloriáu
pola natura,
qu’anden
echando a perder.
No hay comentarios:
Publicar un comentario