La tetera colingada
cuelga d’un gabitu’l
techu,
nun da té nin lluz
nin nada,
pos ye agarrada
dafechu.
La iguaron ellí pa
ñeru
de cualquier páxaru
bellu,
pero aprovechó’l
temperu
y acutóla un
esperteyu.
El mamíferu nun canta
y produz desasosiegu,
pela nueche se
llevanta,
por mor de ser
nocherniegu.
Nun-ys furruló
l’inventu,
nun-ys prestaba nin
gota
y seique al segundu
intentu,
colingaron una pota.
Entós la tema foi
peor,
pos s’afayó una
curuxa,
con procuru reñedor
y entá-yos facía
duxa.
D’esta miente, a la
tercera,
engabitaron un focu,
que llucía na
espetera
y a naide tornaba
llocu.
La tetera sirvía té,
nun, abellugu
espacial,
arriendes d’algún
café,
un serviciu más normal.
No hay comentarios:
Publicar un comentario